La 10 iunie 1941 a fost înfiinţată prima subunitate de paraşutişti din armata română, pentru încadrarea acesteia pe bază de voluntariat prezentându-se şi Grigore Baştan. La 22 iunie 1941, România intrând în al doilea război mondial, tânărul Baştan a fost mobilizat din nou.

La 1 iulie 1941 este detaşat la Şcoala de Paraşutişti de la Popeşti Leordeni, fiind „înscris în controalele” Centrului de Instrucţie al Aviaţiei la 10 iulie 1941 şi „vărsat” la Flotila 1 Aerostaţie la 20 octombrie 1941. Pe data de 1 octombrie 1941 a primit Brevetul de paraşutist nr. 39, în urma raportului Comandantului Şcolilor şi Centrelor de Aeronautică nr. 826 din 03.10.1941 şi Procesului verbal nr. 6 din 01.10.1941, fiind repartizat în cadrul Companiei a 9-a paraşutişti.

În perioada 10 septembrie 1942 – 31 iulie 1943 urmează Şcoala de Subofiţeri de Infanterie nr. 2 de pe lângă Batalionul de Gardă al Conducătorului Statului, fiind detaşat la Şcoala de Subofiţeri Pionieri Rm. Vâlcea până la data de 1 septembrie 1943 când este avansat la gradul de sergent major. În perioada septembrie – decembrie 1943 s-a specializat ca paraşutist de asalt, iar la 1 decembrie 1943 a fost repartizat în funcţia de subofiţer cu armamentul în cadrul Companiei a 8-a din Batalionul 4 Paraşutişti.

Cu această unitate participă între 23 – 29 august 1944 la luptele pentru eliberarea Bucureştiului, desfăşurate în zonele Băneasa, Otopeni şi Pipera.

La 18 noiembrie 1944 este încadrat în cadrul Batalionul 4 Pază, iar la 15 decembrie 1944 este mutat la Baza de Specialităţi Aeronautice şi numit comandant de pluton în Compania 32 Pază. La 1 februarie 1945 este „desărcinat” din funcţia de comandant de pluton şi numit încheietor de pluton.

La 15 aprilie 1945 este mutat la Grupul 2 Aviaţie de legătură, iar la 15 mai 1945 este repartizat secretar la Biroul I din Secţia I a Statului Major al Aerului, la 23 august 1945 fiind avansat la gradul de adjutant aviator. În perioada august 1945 – februarie 1946 a urmat cursurile de educatori politici de companie în cadrul Centrului de Instrucţie pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă de la Breaza. Trecerea în aparatul politic din armată trebuie văzută în condiţiile deosebit de grele de după război şi, cu siguranţă, şi în această activitatea puteai avea o atitudine corectă, demnă şi profesionistă. Tânărul subofiţer şi apoi ofiţer, Grigore Baştan, şi-a făcut datoria în toate funcţiile îndeplinte şi, cu prima ocazie ivită, a părăsit aparatul politic revenind la prima şi ultima dragoste, paraşutismul militar.

La 4 februarie 1946 este repartizat comandant secund pentru E.C.P. de companie la Regimentul 1 Transmisiuni aero. La 6 octombrie 1946 este încadrat în aceeaşi funcţie în cadrul Companiei a 5-a, iar la 10 ianuarie 1947 la Compania a 4-a. Din 22 februarie 1947 este detaşat la Atelierul Auto al Grupării Depozitelor de Aviaţie nr. 2.

Este numit la 15 septembrie 1947 în funcţia de Ajutor pentru educaţie la Atelierele M.A.T.R.A. Pipera din cadrul Grupării de Depozite Aero. La 4 octombrie 1948 este avansat la gradul de adjutant major şi mutat în funcţia de educator politic la Şcoala Militară de Pilotaj. La 1 noiembrie 1948 este încadrat comandant pluton recruţi.

Este avansat în mod excepţional la gradul de sublocotenent la 30 decembrie 1948. În perioada decembrie 1948 – august 1949 îndeplineşte funcţia de locţiitor politic al comandantului Centrului de Instrucţie al Aviaţiei.

În perioada 10 februarie – 20 august 1949 urmează cursurile Şcolii de lectori superiori a D.S.P.A. de pe lângă Academia Militară Generală.

La 23 august 1949 este avansat în mod excepţional la gradul de locotenent. După absolvirea cursurilor este repartizat în Direcţia Politică din Comandamentul Aviaţiei, îndeplinind funcţiile de instructor de partid (1 septembrie 1949 – 31 ianuarie 1950), şef Birou organizare şi instructaj (1 februarie – 1 mai 1950) şi ofiţer cu planificarea muncii politice în Direcţia Politică a C.F.A.M. (1 mai – 31 octombrie 1950). A fost avansat la gradul de locotenent major la 30 decembrie 1949.

În perioada 1 aprilie – 22 septembrie 1950 a urmat Cursul special de pregătire al Promoţiei „30 decembrie 1949”, curs organizat pentru ofiţerii politici care nu aveau şcoala de ofiţeri la bază, iar în perioada 1 iunie – 31 octombrie 1950 a urmat un curs scurt de observatori aerieni pentru ofiţerii politici la Centrul de Instrucţie al Forţelor Aeriene Militare, fiind brevetat observator aerian la 1 noiembrie 1950 şi confirmat în arma Aviaţie – naviganţi, conform Procesului verbal F.N. din 01.11.1950 al Secţiei Pregătire de luptă din C.F.A.M. şi a Raportului Comandantului F.A.M. nr. 060015 din 31.10.1950.

Din funcţiile avute, a militat pentru reînfiinţarea unităţii de paraşutişti, lucru ce s-a întâmplat la 1 noiembrie 1950, prin Ordinul M.F.A. nr. 123249 din 18.10.1950. La 1 noiembrie 1950, pe baza experienţiei de paraşutist şi a aprecierilor superiorilor, a fost trecut pe linie de comandă şi numit în funcţia de adjutant superior (şef de stat major) al Batalionului 1 Paraşutişti de la Tecuci, funcţie deţinută până în iulie 1952. În perioadele 31 martie – 5 iunie 1951 şi 1 decembrie 1951 – iulie 1952, a girat funcţia de comandant al Batalionul 597 Paraşutişti. Ulterior este numit comandant al Batalionului 597 Paraşutişti, funcţie deţinută în perioada iulie – decembrie 1952. Făcea parte dintre puţinele cadre ale unităţii care avea experienţă ca paraşutist militar iar începuturile au fost grele şi au stat sub spectrul lipsei de cadre şi instructori de paraşutare, a unei slabe dotări tehnice la toate categoriile, mai ales în ceea ce priveşte materialele de desant. Dar, cu spiritul de organizator şi comandant de care a dat dovadă, coroborată cu o pasiune deosebită pentru saltul cu paraşuta, aceste greutăţi au început să fie înlăturate şi lucrurile să ia un curs normal. Şi cum stă bine unui comandat, locotenentul major Baştan a fost primul în toate, cerând aceleaşi lucruri şi subordonaţilor săi. Dacă el putea, trebuiau să poată şi ceilalţi şi, în acest sens, nu a făcut rabat de la pregătirea militară în general şi de la cea de specialitate, în special.

Este avansat la gradul de căpitan la 2 mai 1951 şi la gradul de maior la 24 mai 1952. În perioada 1951 – 1953 a urmat cursurile Şcolii divizionare serale de partid.

După o nouă reorganizare a unităţii este numit comandant al Regimentului 246 Paraşutişti, funcţie pe care o deţine în perioada 27 decembrie 1952 – decembrie 1955.

În conformitate cu prevederile Statutului personalului navigant referitor la clasificarea personalului navigant, tehnic şi aerodesant din Forţele Aeriene Militare şi a Instrucţiunilor  nr. 02848 din 02.06.1953, concretizate în Procesul Verbal nr. 2 din 27.08.1953 şi Nota Raport nr. 011337 din 01.09.1953 a locţiitorului C.F.A.M. pentru P.L. a fost brevetat „Paraşutist militar cls. a III-a”.

În urma recomandărilor şefilor ierarhici, în perioada 1 decembrie 1953 – 1 septembrie 1954 urmează Cursul Academic Superior (Cursul de perefecţionare comandanţi şi şefi de state majore) de pe lângă Academia Militară Generală.

În perioada 3 august – 14 octombrie 1951 participă cu batalionul la o primă aplicaţie cu executarea de paraşutări în zona Banatului şi, imediat, în zona Dobrogei.  În anul 1953 unitatea execută o aplicaţie în zona Ianca şi tot în acel an se experimentează şi lansarea cu paraşuta a tehnicii de luptă. Conduce unitatea în aplicaţiile desfăşurate în zona Giubega din Oltenia în 1956, în zona Cincu – Arpaşu de Jos în iulie 1957, iar în luna septembrie în zona Iaşi. În 1958 au loc primele lansări pe timp de noapte şi pe apă, deasupra lacului Jirlău. Între 5 – 11 septembrie 1959 unitatea participă la aplicaţia din zona Timişoara, iar între 15 – 18 octombrie 1962 la aplicaţia cu partidă dublă desfăşurată în Dobrogea, alături de trupe sovietice şi bulgare. Sub comanda sa, unitatea a executat numeroase marşuri pe distanţe lungi, astfel: în perioada 22 – 23 februarie 1959 pe itinerariul Buzău – Nehoiu (120 km), în ianuarie 1961 (60 km), în martie 1961 pe o distanţă de 250 km. În iulie 1961 unitatea a executat un marş peste muntele Penteleu, iar în anul 1963 a condus un antrenament de paraşutare în zona Câmpulung Moldovenesc, în munţii Rarău.

Odată cu reoganizarea unităţii este numit comandant al Batalionului 1025 Desant Paraşutare, funcţie pe care a îndeplinit-o în perioada 1 decembrie 1955 – 10 noiembrie 1958. A fost avansat la gradul de locotenent colonel 21 iulie 1955.

În urma acestor evenimente, în perioada 10 noiembrie – 23 decembrie 1958, este pus la dispoziţia M.F.A. în vederea încadrării, în această perioadă având loc o altă reoganizare a batalionului de paraşutişti. La 23 decembrie 1958 este numit la comanda Batalionului 36 Paraşutişti.

La 30 decembrie 1961 a fost avansat la gradul de colonel, iar la 9 august 1963, este numit la comanda Regimentului 60 Desant Paraşutare.

În perioada 1 octombrie 1964 – 19 august 1967 a urmat cursurile Academiei Militare Generale – Facultatea Arme şi Servicii – secţia Arme Întrunite. În perioada 19 august – 1 septembrie 1967 s-a aflat la dispoziţia Direcţiei Cadre din M.F.A. în vederea încadrării pe o funcţie superioară, conform pregătirii.

La 1 septembrie 1967 este numit în funcţia de locţiitor al şefului de stat major pentru pregătire şi întrebuinţare desant aerian al Armatei a 2-a. În această funcţie a coordonat în mod nemijlocit activitatea de instruire a Regimentului 60 Desant Paraşutare şi activitatea de instruire ca paraşutişti militari a celorlalte structuri care executau activităţi de paraşutare.

După înfiinţarea Comandamentului Infanteriei şi Tancurilor, este numit la 1 august 1969 în funcţia de Locţiitor şef Secţie Pregătire de luptă Infanterie, Vânători de munte şi Desant Paraşutare (şi ofiţer cu pregătirea trupelor de desant paraşutare) al acestui comandament.

În anul 1969 a executat pentru prima dată o paraşutare dintr-un avion turbopropulsor, iar în ziua de 20 august 1970, a executat un salt de la peste 10.000 m, cu cădere stabilizată de 7.000 m, stabilind recordul naţional de înălţime, record omologat de Aeroclubul Central Român şi, pentru care, în anul 1971, a primit titlul de „Maestru emerit al sportului”.

La 31.08.1970 este numit ajutor al Primului locţiitor al C.I.Tc. pentru Desant aerian.

Ca o încununare a unei activităţi deosebite desfăşurate în slujba armatei, a reînfiinţării, dezvoltării, organizării şi pregătirii trupelor de paraşutişti, a unei activităţi de excepţie în domeniul paraşutismului sportiv, a activităţii de inventator sau inovator al unor materiale de desant aflate în dotarea trupelor de paraşutişti, prin Decretul nr. 164 din 7 mai 1971 al Consiliului de Stat al R.S.R., i s-a acordat gradul de general maior. La 03.04.1973 a fost numit Locţiitor pentru desant aerian al comandantului aviaţiei din C.A.A.T. La 15.06.1977 este numit Locţiitor pentru desant paraşutare al comandantului Comandamentului Aviaţiei Militare.

Din funcţiile de înaltă răspundere deţinute în această perioadă a condus destinele paraşutismului militar, a coordonat activitatea de pregătire de specialitate a paraşutiştilor din toate structurile sistemului de apărare, a militat pentru dezvoltarea acestei arme, pentru încadrarea cu cadre militare bine pregătite şi înfiinţarea unor noi subunităţi şi unităţi de paraşutişti, pentru dotarea tehnică a paraşutiştilor inclusiv cu materiale de desant, pentru instituirea unor noi principii şi forme de instruire la toate categoriile de pregătire şi folosire în luptă, pentru întărirea spiritului de corp şi dragoste pentru această specialitate, toate acestea cu aceeaşi intransigenţă care l-a caracterizat de-a lungul întregii cariere, dar şi cu multă înţelegere faţă de nevoile oamenilor, cu dăruire, pasiune şi iubire faţă de armă. Spiritul „baştaniştilor” dăinuie de mult timp în conştinţa tuturor militarilor dar mai ales, în cea a paraşutiştilor, fie ei militari sau civili.

Pe parcursul celor 40 de ani de carieră militară din care peste 30 de ani în slujba paraşutismului militar românesc a executat un număr 677 de salturi cu paraşuta, în toate condiţiile meteo, inclusiv iarna, salturi pe apă (lacuri sau pe Marea Neagră), în zona muntoasă, pe timp de noapte şi salturi de la mare altitudine.

În urma experimentelor şi observaţiilor făcute pe timpul exerciţiilor de paraşutare a conceput, realizat şi perfecţionat mai multe inovaţii şi invenţii de materiale pentru desant, cea mai cunoscută realizare fiind un model îmbunătăţit de paraşută pentru personal, cu un mai mare grad de siguranţă (complexul de paraşute B.G.7 – principală şi B.G.3 – de siguranţă, ulterior perfecţionate sub numele de B.G.7 M – principală şi B.G.3 M – de siguranţă). Astfel, a primit Certificatul de autor nr. 281/41559 din 26 octombrie 1961 pentru “Dispozitivul de largare a paraşutei” (Brevet de invenţie nr. 2458 din 9 iulie 1960, în colaborare cu ing. Marcel Feinstein) eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii, Certificatele de inovator nr. 74 din 12.10.1959 pentru “Dispozitivul de detaşare rapidă a paraşutei în aer sau la sol” , (în colaborare cu ing. Marcel Feinstein) şi nr. 74 din 30.11.1963 pentru “Confecţionarea unei paraşute de siguranţă (abdomen) cu calităţi aerodinamice superioare şi la un preţ de cost scăzut faţă de paraşuta de siguranţă Aurel Vlaicu” (în colaborare cu cpt. Ion Enache), eliberate de M.F.A., Certificat de inovator nr. 1 din 06.08.1969 pentru Inovaţia “T.P.-160 – Paraşută abdomen de siguranţă şi T.P.-161 – Paraşuta de spate (specială) pentru lansarea desantului aerian echipat complet”, eliberat de M.F.A. şi Certificat de inovator nr. 107 din 1978 pentru “Paraşuta principală pentru desant BG – 7M şi Paraşuta de siguranţă BG – 3M” eliberat de M.Ap.N.

În conformitate cu prevederile art. 46, lit. b din Statutul corpului ofiţerilor, prin Decretul nr. 86 al Preşedintelui R.S.R. este trecut în retragere la data 7 martie 1979.

Pe plan obştesc, a îndeplinit timp de aproape două decenii funcţia de preşedinte al Comisiei Centrale de Paraşutism din cadrul Aeroclubului Central Român. A colaborat sau a condus colectivele de redactare a unor ordine, instrucţiuni, dispoziţiuni, regulamente sau filme pentru pregătirea trupelor de paraşutişti, precum şi o lucrare de specialitate.

În ultimii ani de carieră şi după pensionare a lucrat intens la redactarea unei istorii a paraşutismului militar românesc, lucrare care nu a putut fi publicată decât mult mai târziu.

În decursul carierei militare a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii: Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1950), Medalia „A 5-a aniversare a R.P.R.” (Decret nr. 508 din 24.12.1952), Ordinul „Steaua R.P.R.” (Decret nr. 351/514 din 02.09.1953), Medalia „10 ani de la înfiinţarea primelor unităţi ale Armatei R.P.R.” (Decret nr. 397 din 01.10.1953), Medalia „Meritul militar” cls. a II-a (1953), Medalia „Meritul militar” cls. a I-a (Decret nr. 348 din 18.08.1954), Ordinul „Muncii” clasa a III-a (Decret nr. 616 din 30.12.1957), Medalia „Virtutea ostăşească” (Decret nr. 343 din 27.08.1959), Ordinul „Meritul militar” cls. a III-a (Decret nr. 403 din 23.10.1959), Medalia „40 de ani de la înfiinţarea P.C.R.” (Decret nr. 120 din 1961), Ordinul „23 August” cls. a V-a (Decret nr. 500 din 10.08.1964), Ordinul „Meritul militar” cls. a II-a (Decret nr. 629 din 10.10.1964), Medalia „A XX-a aniversare a Forţelor Armate ale R.P.R.” şi „A XX-a aniversare a eliberării patriei” (Decret nr. 685 din 21.10.1964), Medalia „A XXV-a aniversare a eliberării patriei” (Decret nr. 560 din 04.08.1969), Ordinul „Meritul militar” cls. I-a (Decret nr. 662 din 01.10.1969), Medalia „A 50-a aniversare a P.C.R.” (Decret 137 din 1971), Medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii ” (Decret nr. 480 din 1972), Medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (Decret prezidenţial nr. 140 din 1974) şi medalia „A XXX-a aniversare a Zilei Armatei R.S.R.” (Decret prezidenţial nr. 214 din 18.10.1974).

Internat la Spitalul Militar Central din Bucureşti, a decedat după o scurtă suferinţă, în urma unui infarct miocardic, în ziua de 8 februarie 1983.

Drept omagiu şi recunoaştere a meritelor pentru activitatea depusă în slujba paraşutismului militar românesc numele său a fost atribuit Centrului de Instruire pentru Operaţii Speciale de la Buzău, unei străzi din acest oraş – leagăn al paraşutismului militar precum, Aeroclubului din Suceava şi unei şcoli generale din municipiul Buzău. De asemenea, în anul 1995 a luat fiinţă Fundaţia „General Grigore Baştan”, cu rolul de păstrare şi valorificare a tradiţiilor paraşutismului românesc, sub egida acesteia desfăşurându-se şi Memorialul de paraşutism „Grigore Baştan”.